Archive for octombrie 2007

h1

De ce doar dupa…?

octombrie 27, 2007

26 octombrie 2007, o zi trista pentru toti romanii de pretutindeni. Dumnezeu l-a chemat pe Nicolae Dobrin in ceruri, alaturi de ingeri!

Anul 2007 a fost unul blestemat pentru noi, romanii. Suntem mai saraci pe zi ce trece odata cu disparitia mai multor personalitatii marcante ale societatii: Maria Cioncan, Florian Pittis, Adrian Pintea, Florea Dumitrache, Gil Dobrica…

Moartea lor ne-a provocat tristete si amaraciune in suflete, insa, in acelasi timp, ne-a adus aminte ca ei au existat si ca mai sunt multi ca ei, oameni care nu se dau in spectacol in fiecare zi si nu apar la televizor de 3 ori pe saptamana. Ei sunt cei care ne reprezinta cu adevarat, sunt personalitatile cu care putem sa ne mandrim oriunde in lumea asta.

Insa uitam prea repede ca-i avem si nu-i pretuim decat dupa moarte. Atunci ne dam seama cu adevarat ce am pierdut. Autoritatile le accorda tot felul de medalii si titluri, televiziunile isi rapesc cateva ore din „programul pretios”, ziarele le aloca un numar de pagini impresionant. Si toate astea cu ce folos? Intotdeauna ne reamintim ca avem si oameni care merita apreciati cand este prea tarziu.

Domnule Presendinte, cu ce credeti ca-l ajuta pe Dobrin decoratia primita post-mortem, daca pe dumneavoastra nu v-a interesat nicio clipa starea lui de sanatate? Se va simti mai iubit? Nu credeti ca era mult mai bine sa-i fie accordat acest titlu atunci cand inca dribla pe pamant? Asa ne aratam noi respectul fata de valorile noastre? Si ganditi-va ca mai sunt multi altii intr-o situatie asemanatoare lui Nicolae Dobrin.

Trebuie sa invatam sa-i pretuim pe cei care merita, dar inainte de moarte. Sunt atatia care pretind ca sunt „oameni de cultura”, carora le dam o importanta foarte mare. Asa uitam ca de fapt, ei nu sunt decat niste simpli cetateni ai tarii pe langa adevaratele personalitati ale Romaniei.

Chiar nu o sa reusim sa urcam pe o treapta mai sus? Nu suntem in stare sa apreciem pe cine trebuie atunci cand este necesar?

h1

Victorie! Doar atat!

octombrie 16, 2007

Am asteptat cu nerabdare meciul cu Olanda si se pare ca a meritat. Dupa atatia ani de suferinte si vise supulberate, am reusit sa obtinem o victorie istorica si foarte importanta. Suntem aproape calificati la un turneu final dupa 8 ani si pana la urma asta conteaza cel mai mult.

Insa, in spatele acestei victorii raman atatea amagiri, resentimente si un joc nu foarte convingator. Trebuie sa fim realisti si sa recunoastem ca Romania nu a jucat magnific, chiar daca nici Olanda nu a stralucit.

Ne-am bucurat strict pentru acest meci, pentru acest rezultat, fara sa privim in ansamblu. Transformam acest meci intr-o adevarata sarbatoare nationala pe seama careia vom discuta mult timp de acum incolo. Uitam ceea ce nu ne convine, lasam la o parte toate greselile. Stergem cu buretele tot ce vrem sa uitam, insa nu uitam sa-l stoarcem atunci cand vrem sa aruncam in cineva cu noroi. Lasam la o parte meciul cu Bulgaria, in care am pierdut 2 puncte importante, puncte care acum ne asigurau biletele pentru Euro intr-o proportie covarsitoare.

Nu avem inca mentalitatea de invingatori, ne bucuram pentru acest succes si ii ridicam in slavi pe Mutu si compania. Este adevarat ca merita, dar nu meritam si noi sa fim obisnuiti cu asemenea victorii si sa nu traim cu emotii fiecare sfarsit de campanie de calificare????

Am batut Olanda, probabil vom merge la Euro, insa suntem cu adevarat pregatiti pentru acest examen? Suntem constienti ca acolo nu ne este permisa nicio greseala, nici un meci ca cel din Armenia?

Nimic nu mai conteaza, acum suntem la picioarele lor, orice rezultat are efect hypnotic asupra noastra. Uitam de toate amagirile trecutului pana cand, la un moment dat, nationala va face urmatorul pas gresit.

Trbuie sa luam fotbalul in serios mereu, nu sa-l tratam cum trebuie doar cand e nevoie pentru ca doar atunci ne va rasplati cu adevarat!

h1

Nostalgia anilor trecuti

octombrie 8, 2007

Dupa dezamagirea din cupele europene, ne intoarcem la amagirea din campionat. Trei ani am trait intr-o lume de vis, am avut parte de rezultate exceptionale, am ascultat imnul Uefa Champions League pe un stadion din Romania dupa 10 ani. Am plans si am ras impreuna cu jucatorii, am avut momente in care eram uluiti de spectacolul dat de romani pe marile stadioane din Europa si momente in care ne-am intrebat “De ce ni se intampla tocmai noua, Doamne?”. Si totusi, cu bune si cu rele au fost trei ani fantastici.

Ar fi trebuit sa vina al patrulea. Am pornit pe drumul fericirii cu 6 echipe calificate in cupele europene, insa, dupa numai 3 luni visele noastre s-au spulberat. Gloria Bistrita nu a avut puterea necesara pentru a trece de Athletico Madrid(in Intertoto), CFR s-a impiedicat surprinzator de cipriotii de la Famagusta, iar Rapid, spaima nemtilor, a fost rapusa tocmai de o echipa din Bundesliga, Nurnberg. Dinamo a vrut Lazio si asta a primit, iar pe langa lectia de fotbal italian, ros-albii au mai primit inca una de suedeza! A mai ramas Steaua, insa fara prea multe sanse. Am sperat la o prestatie mai buna decat cea de anul trecut cand am trecut cu vederea orice esec si le-am iertat orice. Am crezut, de fapt am vrut sa credem ca ceea ce s-a intamplat sezonul trecut va ramane doar una din paginile glorioase ale istoriei fotbalului romanesc! Din pacate acestea vor ramane doar niste amintiri frumoase , intrucat fotbalul romanesc, in stadiul la care se afla acum, nu va mai reusi performante la fel de bune ca cele din ultimii ani!

‘Nu-mi fac iluzii ca sa n-am deziluzii” spunea un filosof roman. Replica acestuia se potriveste perfect cu situatia actuala a fotbalului si chiar a sportului din Romania. Sperantele si iluziile pe care le-am strans in trei ani au fost distruse in trei luni. Deziluziile sunt cu atat mai mari, cu cat ni s-a demonstrat ca se poate. Si mai rau este faptul ca jucatorii si conducatorii au acceptat cu seninatate ceea ce s-a intamplat si au pus toate insuccesele pe seama ghinionului. Saracu, ce constiinta incarcata trebuie sa aiba!

Nu ne ramane decat sa ne amagim inca un an cu campionatul intern, cu “frumusetea” specifica si cu personajele noastre pitoresti. Pana la urma cu ce e mai prejos un Farul Constanta-Otelul Galati fata de un Real Madrid- Chelsea sau Bayern Munchen-Fiorentina??