Archive for 3 noiembrie 2007

h1

RODION GORUN CAMATARU

noiembrie 3, 2007

Rodion Gorun Cămătaru s-a născut la data de 22 iunie 1958 în oraşul Strehaia şi a debutat ca jucător de fotbal în Divizia A la echipa Universitatea Craiova la 10 noiembrie 1974 în meciul Universitatea Craiova – CFR Cluj-Napoca 1-1. A evoluat ca fotbalist timp de 12 sezoane la Universitatea, câştigând două titluri de campion al României în sezoanele 1979-1980 şi 1980-1981 şi patru Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983). În anul 1986 s-a transferat la Dinamo Bucureşti, devenind golgheter al Diviziei A.

În anul 1987, Rodion Cămătaru a câştigat trofeul Gheata de Aur a Europei, marcând în acel sezon 44 de goluri pentru Dinamo, într-un număr de 33 de meciuri jucate. Această reuşită de excepţie a provocat multe comentarii şi controverse, deoarece Cămătaru marcase 18 goluri în ultimile şase etape de campionat.

„M-am bătut atunci cu austriacul Toni Polster. El a dat 39 de goluri, eu 44. Se poate să fi fost directivă de partid, dar să ştiţi că nimeni nu s-a dat la o parte ca eu să dau gol. Nu m-am rugat de adversari să mă lase. Cine poate şti cum o fi ajuns şi austriacul la 39 de reuşite? Ţin minte că Polster a refuzat să vină la festivitatea de la Monte Carlo, dar acolo mie nu mi s-a reproşat nimic.”

(Rodion Cămătaru)

Rodion Cămătaru a disputat 422 de meciuri pentru echipele de club, din care 377 în Divizia A, 29 la Charleroi şi 16 la Heerenveen, marcând un număr de 198 goluri în Divizia A, în 15 sezoane. A jucat un număr de 47 de meciuri în cupele europene cu Universitatea Craiova şi Dinamo Bucureşti, marcând de şapte ori. Ultimul meci în Divizia A a avut loc la 14 iunie 1989 Dinamo Bucureşti – FC Bihor Oradea 5-1.

Cămătaru a jucat 75 de meciuri la echipa naţională a României, pentru care a înscris u 22 de goluri. El a făcut parte din lotul echipei de fotbal a României la turneele finale de la Campionatul European de Fotbal din 1984 şi apoi de la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990.

În iarna lui 1978, după ratarea calificării la mondial şi un început ezitant în preliminariile lui Euro 80, în compania aceloraşi echipe ale Spaniei si Yugoslaviei, antrenorii au căutat soluţii noi pentru echipă. Astfel au apărut în componenţa naţionalei Cămătaru, Augustin, Stan, Fl.Grigore sau Voicilă.

Cămătaru, un tânar de nici 20 de ani, reprezenta ceva inedit ca vârf. Nu avea nici tehnica Mopsului, nici detenta lui Dudu şi nici forţa lui Nelu Oblemenco pe care-l înlocuise la Craiova. Totuşi, ochiul format al lui Ştefan Covaci intuise filonul de aur ascuns adânc sub aparenţa lipsei de tehnică şi a unei lentori relative.

Ratarea calificării la Euro şi venirea ca antrenor a lui Valentin Stănescu, omul care calificase prima dată pe Craiova în turul trei a Cupei UEFA, l-au făcut pe Rodion Cămătaru titular în preliminariile CM 82. Totuşi, în ciuda unor meciuri bune contra Angliei, el nu a reuşit să înscrie nici un gol şi publicul bucureştean, care i-ar fi dorit în echipă pe Dudu Georgescu, Marcel Răducanu sau chiar Mircea Sandu nu l-a iertat.

Răutatea publicului l-a făcut pe Cămătaru să ia hotărârea de a renunţa la naţională… la doar 22 de ani. Cel care l-a ajutat a fost Mircea Lucescu, care l-a convins să revină. Şi răsplata n-a întârziat să apară, el reuşind să salveze o calificare ce părea compromisă cu acel gol de pe ”Rasunda” în faţa Suediei.

În paralel, Cămătaru reuşea meciuri de neuitat, împreună cu toţi coechipierii de la Craiova Maxima, punctul culminant fiind atins la Lisabona, când dupa acea semifinală pâna şi unul din cei mai violenţi oponenţi ai săi, Eugen Barbu, a publicat acel celebru articol „Mai învins, Rodioane”. Calificarea la CM 86, începuse sub auspicii favorabile, Cămătaru înscria pe ”Wembley” un gol cum englezii n-au primit multe în templul fotbalului.

Din păcate, o stupidă accidentare în campionat la un meci cu Argeşul l-a scos din naţională pentru cel mai important meci, cel cu nord irlandezii. Ratarea calificării, uzura Craiovei şi ascensiunea Stelei, l-au făcut pe Cămătaru, titular în ultimii 4 ani, să se lupte pentru post cu steliştii Piţurca şi Lăcătuş, apoi şi cu dinamovistul Răducioiu.

Marele său regret ramâne faptul că la primul mondial după 20 de ani la care România a participat, el nu a intrat pe teren nici măcar o secundă, deşi a fost selecţionat de Jenei. Venise vremea altei generaţii, mai tinere şi mai dornice de afirmare… Ar mai fi de adăugat că, în ce priveşte Mondialul din Italia, dezamăgirea este cu atât mai mare, cu cât la ultimul meci de verificare înainte de competiţie, (1-0 cu Egiptul), Cămătaru a fost titular şi a înscris unicul gol al partidei. Câtă nevoie ar fi fost de el în meciul cu masivii fundaşi irlandezi!

El s-a retras din activitatea de jucător de fotbal în anul 1993, după ce se transferase la echipe din Belgia şi Olanda din anul 1989. Cămătaru a înscris ultimul său gol ca fotbalist profesionist în finala Cupei Olandei la fotbal, jucând pentru echipa SC Heerenveen, la 20 mai 1993. Acel meci a fost câştigat însă de către echipa adversă, Ajax Amsterdam.

Gol Cămătau, Anglia-România(1985)

h1

Si altceva!

noiembrie 3, 2007

Noua rubrica care va aparea sub titulatura „au fost odata…si inca sunt!” va aduce in atentia vizitatorilor blogului si altceva in afara de subiectele cotidiene din fotbalul romanesc si cel international, cum ar fi foste mari personalitati din lumea fotbalului si nu numai. Sunt atatia oameni in Roamnia care la un moment dat au reprezentat ceva pentru noi si cel mai important, au lasat ceva in urma lor!

P.S. Orice sugestie imi va fi de mare ajutor!