h1

MIODRAG BELODEDICI

Noiembrie 15, 2007

200px-belodedici.gif Miodrag Belodedici s-a născut pe 20 mai 1964, în localitatea Socol, judeţul Caraş-Severin. Şi-a început cariera de jucător în anul 1978 la Asociaţia Sportivă Minerul Moldova-Nouă sub îndrumarea lui Olimp Mateescu. În anul 1981 este convocat la echipa naţională de juniori şi este transferat în Bucureşti, la Luceafărul. Un an mai târziu, Ion Alecsandrescu îl transferă pe tânărul libero la Steaua, echipă pentru care debutează pe data de 5 martie 1983, în meciul Steaua-Poli Iaşi, 1-0. Încă de la început, Belodedici s-a impus fără probleme în echipa roş-albastră unde a făcut cuplu cu Sameş şi ulterior cu Bumbescu. Debutul la naţională şi l-a făcut în 1984, sub comanda lui Mircea Lucescu, însă nu a reuşit să-l clintească de pe post pe Costică Ştefănescu. Cine ştie, poate că prezenţa sa în centrul apărării ne-ar fi dus pentru a doua oară în Mexic… Pentru calificarea la Euro ’88, Belo avea să fie titular incontestabil.

În paralel, cu echipa de club, Belodedici ”cucereşte Everestul”, făcând parte din singura echipă românească care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Şi dacă în finala Cupei Intercontientale cu River Plate nu i-ar fi anulat un gol perfect valabil, Belo ar fi trebuit să primească o maşină ”Toyota” îmânată drept premiu celui mai bun jucător al competiţiei.

În iarna lui 1988, Miodrag Belodedici ia decizia de a pleca din România. Ajunge în Iugoslavia, la Steaua Roşie Belgrad, devenind singurul jucător român cu două CCE la activ(1986 şi 1991), după ce ”Steaua” din Belgrad învingea cu 5-3 la finalul loviturilor de departajare pe Olympique Marseille.  Tot cu echipa sârbă a reuşit să-şi ia revanşa şi la Tokyo, câştigând Cupa Intercontinentală.

În 1992, Belo se întoarce la naţională, după aproape 4 ani de absenţă şi va participa la mondialul din USA ’94 şi la turneele Euro 1996 şi 2000. După Steaua Roşie cariera sa internaţională s-a desfăşurat cu precădere în Spania, fără a mai cunoaşte culmile atinse cu cele două ”stele”… La reîntoarcerea acasă, a ajutat pe Steaua Bucureşti să mai dobândească un titlu de campioană în 2001, după care, discret cum îl ştim, s-a retras departe de agitatul fotbal românesc…

”AM PLECAT DIN ŢARĂ DIN CAUZA LUI VALENTIN CEAUŞESCU”

Ce-i mai lipsea unui fotbalist ca Miodrag Belodedici pe vremea dictaturii? Avea bani, însă sistemul ştia şi când îi scotea de la CEC, avea şi glorie, însă era suspectat că vrea să se afirme şi în străinătate. Strâmtorat de restricţii, Miodrag, care nu făcea niciodată compromisuri, realizând că nu mai este un om liber, a evadat din aceea lume imposibilă pentru el.

Gândul plecării se conturase de mult timp, încă de copil, când Belo făcea des vizite în Iugoslavia. ”Aveam acolo unchi, veri şi alte rude. Am văyut ce viaţă e la sârbi. Găseai de toate, de la blugi la gumă de mestecat.” Mai târziu, motivele au devenit mai serioase. ”Nu puteam să mai rămân în România. Aveam 24 de ani, dar fără nici un viitor în faţă. Ceauşescu nu ne lăsa să ne transferăm în stăinătate, iar viaţa era cum era. Vedeam şi noi pe stradă oameni la cozi. Când ne duceam pe afară, ne uitam ca tâmpiţii la maşini şi la vitrinele magazinelor. Mi-am zis că aşa nu mai merge.”

Rol decisiv în decizia lui Belodedici l-a avut un gest al lui Valentin Ceauşescu. ” Era ’86 sau ’87, când am primit o invitaţie să joc pentru echipa Europei la un meci demonstrativ în Anglia, alături de Baresi, Gullit şi alţi mari jucători. Iordănescu mi-a dat vestea. Mi-am făcut chiar şi costum. Într-o zi, vine Valentin la club şi-mi zice că nu mă lasă să plec, că aveam nu ştiu ce meci în campionat. În schimb, pe Hagi, după un an, l-a lăsat să meargă în Germania, la un eveniment identic. Râdea Gică de mine: ”Băi Belo, pe tine nu te-au lăsat că nu au avut încredere în tine, că eşti sârb. Le-a fost frică să nu rămâi pe-acolo.” Asta m-a întărit şi m-a făcut să plec.”

În decembrie 1988, a luat una din cele mai importante hotărâri din viaţă şi a fugit în Iugoslavia. ”S-a tot spus că am trecut ilegal graniţa, prin nu ştiu ce conducte. Nu e nimic adevărat. Am trecut simplu, cu maşina şi paşaportul în buzunar. În rest nu aveam nimic pregătit. Mai greu a fost să fac rost de paşaport, pentru că era păstrat la sediul clubului. Am făcut o cerere la Steaua, motivând că mă duc la o nuntă. Culmea, m-au crezut. Au insistat însă să mă duc cu un şofer de la club, dar le-am zis că e aproape de graniţă  şi nu are rost. Apoi, totul s-a întâmplat foarte repede. Cei de la Steaua Roşie Belgrad mi-au dat casă, un Peugeot şi ne-am înţeles să primesc 80.000 de mărci pe 3 ani. Un an am fost însă suspendat de forurile fotbalistice.”

Cum a mâncat porc perpelit şi a băut ţuică pe stadion…

”Câtă vreme am fost suspendat sârbii au organizat pentru mine meciuri amicale ca să nu pierd ritmul. Erau adevărate sărbători. După fiecare joc, fanii Stelei Roşii organizau ‘Brigada Mieilor’, o petrecere în corturi de pânyă, cu miei la proţap, ţuică şi lăutari. O ţineam aşa până dimineaţa. Ce păcat că anul ăla s-a terminat aşa repede! Deşi nu jucasem în nici un meci oficial, devenisem popular printre suporteri. Când am debutat la Steaua Roşie, cu 50.000 de oameni în tribune, a fost nebunie. Eram la mijlocul terenului, salutam publicul, când apare spre noi a dat buyna un tip ciudat. Într-o mână ţinea un proţap imens cu un porcuşor perpelit, iar în cealaltă, o damigană de ţuitcă. A venit direct la mine. În aplauzele publicului, m-a îndemnat să trag o duşcă, dar i-am zis că nu înainte de meci. Proţapul şi damigeana au fost preluate de antrenorul secund. Ne-am ocupat de ele după meci.”

”Cel mai greu mi-a fost să strâng valută pentru plecarea în Iugoslavia. Aveam destui bani la CEC. Am scos o dată 50.000 de lei, apoi încă 100.000 de lei. Imediat m-au chemat la club să mă întrebe de ce am nevoie de atâţia bani lichizi. Incredibil, aveau ochi şi urechi peste tot. I-am minţit că vreau să cumpăr un apartament în Bucureşti pentru familie. Au înghiţit-o imediat. Am apelat apoi la bişniţari să schimb banii în lei. Erau vreo 20.000. Mai aveam 50.000 de lei la CEC, dar mi-a fost teamă să-i schimb. Aşa că am făcut un gest de bine şi i-am oferit unui prieten să-şi cumpere casă. M-am întâlnit cu el şi stă şi acum în ea.”

DESPRE TINEREŢE: ”Impresionam fetele cu două chestii. Le plimbam cu ARO şi le aduceam din străinătate chiloţi şi deodorante FA şi Rexona. PE vremea aia nu auzise nimeni de parfum sau apă de toaletă.”

DESPRE PRIETENI: ”Eu cu Balint şi Hagi eram ca fraţii. Iordănescu ne dăduse şi porecle: Gabi era ‘Ocnaşul’, Gică-‘Trompeta’, iar eu ‘Pârnăiaşul’.

(interviu acordat unui ziar local din Satu-Mare)

Miodrag Belodedici a evoluat, după o lungă perioadă de la încheierea carierei, într-un meci de fotbal în comuna sa natală. Belo afirmă mulţumit: ”Când am început să joc fotbal îmi spuneau „copilul”, când am terminat îmi spuneau „moşule”. Am parcurs toată viaţa fotbalistică.”

Anunțuri

19 comentarii

  1. da, „caprioara” a fost cel mai bun libero al stelei


  2. mie imi pare rau ca fostii jucatori de aur din anii 80 nu antreneaza acum …


  3. Mare jucator … mare caracter…..


  4. belo a fost, dupa parerea mea, unul dintre cei mai buni libero din europa.
    daca in ’86, dupa castigarea cupei la sevilla ar fi putut pleca in strainatate, ar fi avut in fata o cariera internationala stralucita.
    din pacate, s-a nascut cu vreo 20 ani prea devreme, sau cu vreo 100 km prea la est… 🙂
    noi sa fim sanatosi!


  5. stie cineva cu ce se ocupa el acuma ?


  6. fain!multumesc pt scriere!


  7. @sebastian
    Cu placere! Ma bucur ca ti-a placut!
    @dorin
    Este director tehnic al loturilor nationale de juniori!
    @Naga, dorin, nasty
    a fost un mare jucator, asa este!


  8. hai mai, mara, lasa-ne cu mumiile astea! cand o sa scrii si tu despre adevaratele legende ale fotbalului romanesc gen tibi lung jr, florentin dumitru sau dorel mutica sau inegalabilul claudiu raducanu??? 😆


  9. @nasty
    Eu ma gandeam sa sciu despre Ov.Petre sau Lovin!:D
    Daca o sa ajung acolo, inseamna ca am patit ceva grav!:D


  10. nasty
    ai grija ce scrii de Lovin, ca te ia Jiji in colimator. De ce crezi ca l-a dat afara pe Hagi? Ca a indraznit sa se ia de „odraslele” lui.


  11. Mara
    imi permit sa fac un mic update la articolul tau. In 1991, la Finala de la Tokyo, organizatorii au dat premiu in premiera, 2 masini Toyota. Una i-a revenit lui Jugovici, declarat jucatorul meciului, iar a doua lui Belo, ca o recompensa pentru nedreptatea facuta de un arbitru cu 5 ani inainte.


  12. @gabikoreanu

    Multumesc pentru informatie.In ce am citit eu nu scria lucrul asta si nici eu nu auzisem de o a doua masina. Multumesc!


  13. Sunt foarte indragostita de el…stiam ca isi cauta pereche…poate cine stie..cineva ne ajuta sa ne intalnim!Sunt in cautarea a ceea ce cauta si el…am urmarit cu interes 😉


  14. Nu cred ca isi cauta nimic. Umbla de ceva timp cu o c…. penala, care invarte pe degete tot ce prinde; de la sot, la fosti iubiti si colegi… Mai urmareste-l, poate o sa se trezeaca totusi si o sa-si dea seama ca nu tot ce zboara se mananca


  15. aici


  16. x


  17. Ajuta zlatita la fotbal pacat sunt prea multi tineri de 18 19 ani sa ne faci un teren multumesc


  18. care stiti daca cumva miodrag are ceva frate????


  19. nu are,are 2 surori



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: