
Început de aur
august 9, 2008A trecut prima zi de la Jocurile Olimpice. Cu bine pentru chinezi, cu bine pentru americani, dar şi pentru noi. Aveam şansa să obţinem rezultate bune şi chiar o medalie. Speram să ne iasă, însă priveam cu o oarecare reticenţa asupra acestor dorinţe.
Am început cu rundele de calificări de la judo. Nu prea eram lămuriţi ce-i cu sportul astă şi eram puţin uimiţi de convingerea cu care Alina declara că îşi doreşte şi poate să obţină aurul olimpic, dar oricum am urmărit-o măcar din curiozitatea de a vedea …. deznodământul.
A terminat repede cu o unguroaică (Eva Csernoviczki) şi a ajuns în sferturi. Urma să întâlnească o coreancă (Kim Youngran), sportivă puternică, care ar fi fost capabilă să-i năruiască visele. Însă hotărârea şi ambiţia româncei au învins şi de această dată. Şi iat-o în semifinale, având-o ca adversară pe legendara Ryoko Tani, o japoneză cu un palmares cel puţin impresionant. Nu obţinuse nicio victorie în faţa ei de-a lungul carierei, dar pentru orice există un început. Şi aşa a fost! Japoneza nu a rezistat în faţa „bătăuşei” din Carpaţi. Avea deja o medalie în buzunar, performanţă extraordinară pentru Alina, dar şi pentru România. Era mult prea aproape de îndeplinirea dorinţei sale pentru a renunţa. Noi, suporterii neştiutori de acasă, priveam luptele punându-ne tot felul de întrebări… ce-o fi procedeul ăla? de ce nu-i dă punct ca şi-a pus adversara jos? o fi puternică cubaneza (n.r. adversara din finală)? toţi spun că Ryoko e cea mai bună…deci vrem şi noi aurul! Până la urmă ştia ce spune când declara că poate deveni campioană olimpică.
A ajuns în finală, unde nerăbdătoare să-şi pună medalia cea mai strălucitoare de gât, Alina nu a stat decât 1 minut şi 20 de secunde pe covor. Două lovituri şi gata! Cubaneza e terminată, iar românca încoronată! Şi uite aşa ne-a satisfăcut pe deplin curiozitatea!
Hai ca e bine 😉
Asteptam si restul reportajelor si-ti dorim sa faci articole numai cu medalii de aur romaneste 🙂
Am urmarit cu sufletul la gura evolutia Alinei de Aur, am incurajat-o (doar sint suporter, nu?)si recunosc ca la sfirsit am izbucnit in plins, de bucurie.Ce clipe minunate!!Oare de ce doar ei, sportivii, ne fac sa fim mindri ca sintem romani?
@surferb
Macar sa am motive! 🙂
@Kirov
Pai sunt cam singuri care muncesc pentru rezultatele lor!