h1

Fără sport/Impresii de călătorie…

August 25, 2008

…. din ciclul „avem ţară frumoasă, păcat că este locuită”

Mare, soare, distracţie. Toate ingredientele pentru o saptamana reuşită în Costineşti. Şi în principiu aşa a fost! Vreme frumoasă, perfectă pentru bronzat (bine, nu am prea practicat activitatea asta), apă numai bună pentru înotat şi nu numai, atmosferă potrivită pentru petreceri.

Însă toate lucrurile aşa trebuiau să fie, deci nimic inedit până aici. Dar cum tot ce e frumos, în România nu ţine foarte mult, toată buna dispoziţie s-a evaporat în timpul călătoriei cu trenul de la întoarcere. Ar fi trebuit să ajung în 5 ore jumătate la Bucureşti, dar domnii de la CFR s-au gândit că o întârziere de 2 ore nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe cei care la 20 de minute de la sosire ar fi trebuit să plece spre Ardeal.

De la 16.20 până pe la 18.30-19.00, totul a fost ok, asta incluzând limitarea de viteză din cauza căldurii. Oricum trenul mergea ceea ce era bine! Însă nu pentru foarte mult timp! De la 20.00 a început marea fericire! Mai avea doar 2 ore de mers, cel puţin teoretic! Practic s-au dublat! Prima oprire s-a produs cu puţin după 20.00, în mijlocul unui câmp! Controlorii încă bântuiau pe culoare! Am avut proasta inspiraţie (aseară chiar mi se părea un lucru normal ) să-l întrep pe unu din ei ce s-a întâmplat! Am primit drept răspuns: suntem în gara X!

După vreo 20 de minute de admirat priveliştea de pe geam, minunea s-a produs! Trenul a pornit (dacă avea 15 km/oră chiar era bine), însă doar pentru un sfert de oră. S-a oprit din nou şi ca să ne „amuze” puţin, a dat şi vreo 5 m înapoi. Între timp, controlorii, naşii şi restul celor care mai erau pe culoare au dispărut. De la Gara de Nord am aflat că întârzierea anunţată la aceea vreme era de o jumătate de oră. Până la urmă, după vreo 10 minute, trenul s-a pus în mişcare într-o manieră în care vroia să spună „trebuie să fiţi mulţumiţi că încă merg”.

Dar totul nu avea să ţină decât 20 de minute! Altă oprire, alţi nervi întinşi la maxim. Se făcuse deja 21.30, iar şansele de a ajunge măcar pe la 22.30 în Bucureşti scăzuseră aproape la 0. La Voluntari nu a stat decât 25 de minute în mijlocul câmpului! Se făcuse aproape 23.00! Şi ca o bucurie în plus, am primit un telefon în care eram anunţată că o să ajungem d-abia pe la 23.30, în gară.

Până la urmă, am sosit la 24.09, asta după ce am mai admirat de pe un câmp Casa Scanteii vreo 10 minute, am stat încă pe atât la intrare în Bucureşti (chiar pe lângă Giuleşti).

Oricum eu am fost norocoasă, chiar dacă am ajuns pe la 2 acasă. Jumătate din călători erau din Ardeal, iar pe la 22.39 aveau legături spre Arad şi Timişoara pe care normal că le-au pierdut. Aşa că au fost nevoiţi să stea în gară până pe la 3-4 sau să se descurce cum pot!

Şi ca bonus, după călătoria asta m-am ales şi cu o răceală cumplită datorită aerului condiţionat dat la maxim pe toată durata drumului!

Anunțuri

4 comentarii

  1. Sigur era Casa Poporului? Nu cumva e Casa Scanteii sau Casa Presei Libere, cum i se zice acum?


  2. @Emiru
    Ba da. Era Casa Scanteii! Multam pentru corectura!


  3. Cu cine, ce, cat si cum … hai….astept….


  4. @Dorin
    O sa ramai cu curiozitatea! 😆



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: