Archive for octombrie 2008

h1

Succes dublu

octombrie 27, 2008

Ana Maria şi Adriana Tămîrjan s-au născut pe 8 mai 1991, la Constanţa. Au început gimnastica la vârsta de 4 ani, la Club Sportiv Petrolul Ploieşti, sub îndrumarea Gabrielei Eftimie, a Doinei Olaru şi a Gabrielei Rădulescu. La 12 ani, au devenit componente ale lotului naţional de junioare, la Oneşti. În 2007, au fost selecţionate în lotul naţional de senioare. Din aprilie 2008, din cauza unor probleme medicale la coloana vertebrală, Adriana a fost nevoită să renunţe definitiv la practicarea acestui sport. Ana Maria este campioană europeană cu echipa, la CE 2008 şi medaliată cu bronz la sol, la CE 2008 şi cu echipa, la JO 2008.

Când lupţi şi pentru o persoană dragă, depăşeşti orice limită pentru a-ţi atinge ţelurile.

La patru ani au păşit pentru prima dată în sala de gimnastică cu dorinţa de a-i călca pe urme Nadiei Comăneci. Au fost nedespărţite până în ziua când au ajuns la o răscruce. De aici fiecare a fost nevoită să pornească pe propriul drum.

Prima competiţie majoră de la senioare, primele succese – aur continental cu echipa, o medalie de bronz la sol – şi speranţe pentru o evoluţie cât mai bună la Beijing, speranţe ce au fost concretizate prin menţinerea pe podiumul olimpic. Însă toate acestea au fost umbrite de vestea că, din cauza unor probleme de sănătate şi a riscului la care s-ar fi expus dacă ar fi continuat, din ”cele două” doar una va mai putea să-şi îndeplinească visul.

Obligate să se despartă după 12 ani, Adriana nu a încetat niciodată să-şi susţină sora geamănă, în timp ce Ana Maria şi-a asumat încă o responsabilitate, aceea de a munci de două ori mai mult: ”Trebuie să fiu tare şi să lupt pentru amândouă. Trebuie să obţin rezultate cât mai bune ca să o ajut şi pe sora mea, şi să o fac mândră de mine.”

Cu o lună înaintea Jocurilor Olimpice, accidentările şi durerile insuportabile au împiedicat-o să se pregătească la nivelul maxim. Medicii din ţară nu au reuşit să-i dea un diagnostic concret. Prezenţa ei în China era pusă sub semnul întrebării. Însă nici de această dată nu a renunţat deoarece ştia că trebuie să se ţină de promisiune. Ana Maria a concurat, Read the rest of this entry ?

h1

Noi şi EI

octombrie 13, 2008

Noi am condus cu 2-0, ei au fost conduşi cu 2-0. Noi am câştigat un punct, ei au pierdut 3. Noi am atacat 30 de minute, ei – cel puţin 60.

După o jumătate de oră în care chiar am jucat fotbal, fapt întărit şi de scorul afişat pe tabelă la acel moment, ne-am arătat încă o dată limitele sau chiar lipsa, de mentalitate, de valoare, de antrenor, de tactică (şi de orice mai vreţi). Convinşi că vom reuşi să menţinem avantajul, ne-am ghidat pentru a nu ştiu câta oară după propriile legi ale fotbalului, schimbând sistemul de joc din 4-3-2-1 în 10-0-0-0. Era de aşteptat ca apărarea să funcţioneze perfect, şi aşa a fost. A funcţionat mai perfect ca niciodată şi astfel a trebuit să ne mulţumim încă o dată doar cu un egal şi cu performanţa de a rămâne în propriul careu până la finalul partidei.

În timp ce noi ne chinuiam să mai rămânem măcar cu un punct, ei, adică ruşii, (da, aia pe care i-am învins odată cu 3-0 şi care între timp au jucat o semifinală la Euro), nu s-au mulţumit să fie consideraţi o victimă sigură pentru nemţi. Când ne credeam cu sacii-n căruţă, ei d-abia începuseră să alerge după ea. Trebuiau să înscrie cel puţin de 2 ori. Până la urmă au făcut-o doar o singură dată. Însă acest aspect a contat mai puţin. Cu 10 atacanţi pe teren, cu un antrenor care nu a mizat doar pe noroc, au făcut şah de mai multe ori apărarea nemţilor, reuşind să le oprească şi tentativele de contraatac.

N-au renunţat nicio clipă să spere că pot întoarce soarta partidei în favoarea lor. Şi noi am făcut la fel, însă ei au şi arătat, prin joc şi mentalitate.

Să vă mai spun că în minutul 90, ei încă erau în atac?

h1

„Road to Beijing”

octombrie 10, 2008

Deşi Jocurile Olimpice s-au încheiat acum 2 luni, consider că acest post este şi va fi, de actualitate.

Un reportaj dedicat, în mod special, celor care ştiu să privească şi în spatele aparenţelor, realizat în interiorul „fabricii de gimnaste”.

Read the rest of this entry ?