Posts Tagged ‘gimnastică’

h1

Succes dublu

octombrie 27, 2008

Ana Maria şi Adriana Tămîrjan s-au născut pe 8 mai 1991, la Constanţa. Au început gimnastica la vârsta de 4 ani, la Club Sportiv Petrolul Ploieşti, sub îndrumarea Gabrielei Eftimie, a Doinei Olaru şi a Gabrielei Rădulescu. La 12 ani, au devenit componente ale lotului naţional de junioare, la Oneşti. În 2007, au fost selecţionate în lotul naţional de senioare. Din aprilie 2008, din cauza unor probleme medicale la coloana vertebrală, Adriana a fost nevoită să renunţe definitiv la practicarea acestui sport. Ana Maria este campioană europeană cu echipa, la CE 2008 şi medaliată cu bronz la sol, la CE 2008 şi cu echipa, la JO 2008.

Când lupţi şi pentru o persoană dragă, depăşeşti orice limită pentru a-ţi atinge ţelurile.

La patru ani au păşit pentru prima dată în sala de gimnastică cu dorinţa de a-i călca pe urme Nadiei Comăneci. Au fost nedespărţite până în ziua când au ajuns la o răscruce. De aici fiecare a fost nevoită să pornească pe propriul drum.

Prima competiţie majoră de la senioare, primele succese – aur continental cu echipa, o medalie de bronz la sol – şi speranţe pentru o evoluţie cât mai bună la Beijing, speranţe ce au fost concretizate prin menţinerea pe podiumul olimpic. Însă toate acestea au fost umbrite de vestea că, din cauza unor probleme de sănătate şi a riscului la care s-ar fi expus dacă ar fi continuat, din ”cele două” doar una va mai putea să-şi îndeplinească visul.

Obligate să se despartă după 12 ani, Adriana nu a încetat niciodată să-şi susţină sora geamănă, în timp ce Ana Maria şi-a asumat încă o responsabilitate, aceea de a munci de două ori mai mult: ”Trebuie să fiu tare şi să lupt pentru amândouă. Trebuie să obţin rezultate cât mai bune ca să o ajut şi pe sora mea, şi să o fac mândră de mine.”

Cu o lună înaintea Jocurilor Olimpice, accidentările şi durerile insuportabile au împiedicat-o să se pregătească la nivelul maxim. Medicii din ţară nu au reuşit să-i dea un diagnostic concret. Prezenţa ei în China era pusă sub semnul întrebării. Însă nici de această dată nu a renunţat deoarece ştia că trebuie să se ţină de promisiune. Ana Maria a concurat, Read the rest of this entry ?

h1

„Road to Beijing”

octombrie 10, 2008

Deşi Jocurile Olimpice s-au încheiat acum 2 luni, consider că acest post este şi va fi, de actualitate.

Un reportaj dedicat, în mod special, celor care ştiu să privească şi în spatele aparenţelor, realizat în interiorul „fabricii de gimnaste”.

Read the rest of this entry ?

h1

Câteodată e bine să te informezi

august 30, 2008

2 medalii de aur, la sol, plus un aport important pentru performanţele obţinute în finalele pe echipe de la Campionatele Europene şi Jocurile Olimpice. Acestea sunt doar câteva din reuşitele Sandrei Izbaşa, în acest an, la acest aparat.

Cu un exerciţiu complex, în care partea tehnică, dar şi cea artistică s-au îmbinat excelent, Sandra a cucerit  o lume întreagă. Însă toate aceastea nu ar fi fost posibile fără coregrafie spectaculoasă realizată de Puia Valer, cel care a ales şi fundalul sonor, melodia „Taniec Eleny”.

Încă de la prima evoluţie a gimnastei, comentatorii de la diferite televiziuni, dar şi jurnaliştii din presa scrisă Read the rest of this entry ?

h1

Din culisele Olimpiadei

iulie 26, 2008

Se apropie Olimpiada! Ştiţi voi, competiţia aia pe care toţi sportivii o consideră ca fiind Everest-ul sportului şi la care visează să ajungă măcar o dată în carieră!

Te antrenezi zi de zi, treci peste orice obstacol, strângi din dinţi la orice accidentare, lupţi să ajungi cât mai sus. Şi toate acestea cu un singur scop! Să participi la Olimpiadă!

Faci tot ce depinde de tine, obţii lozul câştigător, păşeşti de pe puntea suspinelor pe cea a fericirii şi începi lupta cu cronometrul.

Însă atunci când crezi că totul şi toţi sunt de partea ta, autorităţile sportive, cele care trebuiau să te susţină, devin ”mai catolice decât Papa”.

Cu 3 săptămâni înaintea începerii Jocurilor Olimpice, Viorica Ţigău şi-a îndeplinit un vis… a obţinut biletul pentru Beijing, graţie unei sărituri de 6.74 m echivalente pasului decisiv de pe puntea suspinelor. Însă cum iluziile nasc şi deziluzii, atleta a aflat că ghişeul s-a închis înainte de vreme. De ce? Doar pentru simplul fapt că FRA şi COSR au închis listele de calificări cu 14 zile faţă de data limită, iar ea a avut ”neşansa” să realizeze această performanţă prea târziu.Astfel ceea ce trebuia să reprezinte o adevărată bucurie pentru ea şi pentru federaţie, de asemenea, s-a transformat într-o cursă pentru a obţine o răsplată ce i se cuvenea.

După ce acum câteva luni, Edina Gallovits părea că ne va reprezenta la Beijing, accidentarea suferită Wimbledon şi forma bună a Soranei Cârstea, i-au adus timişorencei statutul de rezervă. Nimic grav din punctul ei de vedere, însă FRT nu este de aceeaşi părere. Înscrisă în mod oficial de ITF, Gallovits nu a primit acordul din ţară de a participa, pe motiv că nu a răspuns afirmativ la convocarea pentru meciurile din FedCup, din sezonul anterior.

”Edy a explicat că nu se poate prezenta la acea acţiune. N-a fost sunată la timp şi îşi făcuse alt program de turnee.” (declaraţia mamei sportivei)

Şi când te gândeşti că deciziile favorabile luate de forurile internaţionale nu ar trebui decât să ne bucure, oficialii mioritici te lămuresc imediat şi te readuc cu picioarele pe pământ românesc.

”La ITF e harababură mai mare ca la noi. Cine e acesta? Un măturător?” Alexe Bârdan, vicepreşedinte FRT

Ca pentru orice om, mai ales român, speranţa moare ultima. Aşa s-a întâmplat şi cu Ramona Ciobanu. A obţinut locul 4 la CE de nataţie, din 2006 plus alte câteva performanţe notabile, Read the rest of this entry ?