Posts Tagged ‘sport’

h1

Cine sunt „ciudaţii”?

septembrie 8, 2008

Izolaţi într-un colţ de umbră, poate chiar uitaţi de semenii lor, ei işi urmează drumul lor. De fapt nu aşteaptă nimic din partea celorlalţi. Sunt conştienţi că sunt diferiţi şi că nu reprezintă un punct de interes pentru cei normali. Nu pot concura într-o lume orbită de invidie, bani şi prejudecăţi.

Ai putea spune că Dumnezeu i-a condamnat „dăruindu-le” o povară mult prea grea pentru o societate în care eşti considerat un nimeni dacă după urma ta nu se îmbogăţesc şi alţii, mai ales în sport. Doar atunci eşti băgat în seama. Însă pentru ei poate e mai bine aşa.

Cu o voinţă de fier şi o ambiţie extraordinară, ei se antrenează zi de zi fără a lăsa să se vadă suferinţa din sufletele lor.  Au avut pus încă de la început un pariu cu viaţa, pe care mulţi dintre noi nici măcar nu l-ar accepta, dar ei au făcut-o… pentru simplul motiv că sunt atlfel. Sunt în scaune cu rotile, Read the rest of this entry ?

h1

START

august 8, 2008

Astăzi a avut loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară, de la Beijing, sub sloganul „one world one dream”, ceremonie ce a arătat încă o dată de ce sunt în stare chinezii. Jocuri de artificii impresionante, mini-spectacole  în care au fost îmbinate originalitatea, creativitatea şi prin care au reuşit să-şi pună în valoarea cultura, fără a uita de scopul din spatele acestei manifestaţii. Pozele vor vorbi de la sine despre grandoarea show-ului.

De mâine vor urca pe scenă principalii actori ai acestei competiţii, pregătiţi să ne ofere 16 zile de vis. Pe durata desfăşurării concursului, vor apărea pe blog o altfel de prezentare a evoluţiei sportivilor din delegaţia României, în diferite probe!

Read the rest of this entry ?

h1

Suntem pregătiţi?

februarie 18, 2008

Din patru în patru ani, nisipul din clepsidra timpului nu mai curge, oamenii uită de grijile şi problemele cotidiene. Pentru o perioadă toţi ne transformăm, trăim într-o lume specială, o lume a bucuriei, în care vorbim aceeaşi limbă, aceea care ne uneşte oriunde am fi, sportul. Devenim ”prizonierii nesiliţi” ai aceluiaşi eveniment social, ai competiţiei supreme, Jocurile Olimpice.

Dezobişnuiţi să ne mai bucurăm de marile succese ale sportului românesc, am aşteptat patru ani pentru a încerca să ne reamintim ce înseamnă să trăieşti cu emoţii şi să te bucuri cu adevărat de frumuseţea sportului. La ce ar trebui să ne aşteptăm în această vară când România este angrenată în două competiţii majore? Merită să trăim cu iluzii şi cu teama deziluziilor?

De la Atena ne-am întors cu 19 medalii, dintre care 8 titluri olimpice, reuşind să ne menţinem în elita sportului mondial. Ce se va întâmpla la Beijing? Putem spera la o reuşită asemănătoare în condiţiile în care rezultatele din ultima perioadă nu ne dau motive solide pentru a crede în asta?

Gimnastica şi atletismul, două dintre sporturile care s-au menţinut mereu la un nivel înalt, se află într-un mare impas chiar dacă se încearcă negarea acestui aspect din diferite motive. Câte fete mai vor să fie ca Nadia Comăneci? Cine mai vrea să alerge ca Gabriela Szabo?

De-a lungul vremii, majoritatea participărilor României la Jocurile Olimpice au fost încununate cu rezultate bune, însă după 1990 acestea nu au mai reprezentat un impuls pentru investiţii în infrastructură şi în motivarea sportivilor şi antrenorilor. Cum să obţii performanţe când antrenamentele pentru probele de sărituri de pe platforme se desfăşoară într-o sală de sport pe saltele?

Cum să mai sperăm la titluri olimpice dacă nu am obţinut performanţe notabile la nici un sport? Bazele de antrenament pentru canotaj şi caiac-canoe sunt ca şi inexistente, bazinele de înot se dărâmă pe puţinii sportivi care încă mai visează să atingă vârful piramidei, iar Laura Badea speră că va apărea cineva şi în scrimă care să ne reprezinte măcar cu aceeaşi dăruire.

Până la vară nu ne rămâne decât să ne bucurăm de frumuseţea sportului şi să sperăm într-o reprezentare onorabilă a echipei României la Jocurile Olimpice.