Beijing-ul a rămas în urmă, cu succese şi eşecuri, cu surprize şi dezamăgiri. Când flacăra olimpică s-a stins, pentru sportul românesc “s-a aprins o nouă torţă”, un început mai puternic, mai intens. Care va arde până la următoarea oprire… Londra 2012! Mai sunt trei ani de muncă, de sacrificii pornite din dorinţa de a reuşi.
Toţi speră la împlinirea visului olimpic, dar doar cei cu adevărat puternici vor depăşi graniţele dintre vis şi realitate!
Printre ei se află şi Cristina Mihaela Sandu(19 ani), o tânără speranţă a atletismului din România. Ambiţioasă şi stăpână pe propriile forţe, Cristina şi-a câştigat dreptul de a privi cu optimism spre viitor.A început atletismul din curiozitate, dar pe parcurs a devenit cel mai important “hobby”. Deţinătoare a recordurilor naţionale la lungime şi 100 m garduri (juniori) şi la triatlon (copii), Cristina Sandu a surprins plăcut prin ultimele sale evoluţii, evoluţii încununate de câştigarea medaliei de argint la triplusalt, din cadrul Campionatului European de juniori, desfăşurat la Novi Sad.
Mara: Felicitări pentru succesul de la Novi Sad! Eşti mulţumită de evoluţiile de acolo?
Cristina Sandu: Da şi nu! Plecasem cu gând de medalie la lungime, nu la triplusalt. Am a treia performanţă europeană şi mondială la proba aceasta. Am fost dezamăgită, dar m-am ambiţionat şi mai mult pentru triplu şi am reuşit!
Mara: La o săptămână după europene ai participat şi la Campionatul Naţional…
justanothergirl 