Archive for the ‘Jocurile Olimpice’ Category

h1

5 pentru Jocurile Olimpice

decembrie 27, 2009

Mai sunt 2 luni până la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver, iar veştile bune despre participarea sportivilor din România deja au început să apară. După 4 etape din cadrul Cupei Mondiale de sanie, 5 echipaje ale României au reuşit, graţie rezultatelor excelente obţinute de-a lungul sezonului, să-şi asigure prezenţa la competiţia supremă, din februarie.

Fără să se evidenţieze prin declaraţii şi prezenţe la televizor, ci doar prin performanţe, Read the rest of this entry ?

h1

Sărind spre Londra

august 6, 2009

10ca06965d8694cdc735287ed1b88516

Beijing-ul a rămas în urmă, cu succese şi eşecuri, cu surprize şi dezamăgiri. Când flacăra olimpică s-a stins, pentru sportul românesc “s-a aprins o nouă torţă”, un început mai puternic, mai intens. Care va arde până la următoarea oprire… Londra 2012! Mai sunt trei ani de muncă, de sacrificii pornite din dorinţa de a reuşi.

Toţi speră la împlinirea visului olimpic, dar doar cei cu adevărat puternici vor depăşi graniţele dintre vis şi realitate!

Printre ei se află şi Cristina Mihaela Sandu(19 ani), o tânără speranţă a atletismului din România. Ambiţioasă şi stăpână pe propriile forţe, Cristina şi-a câştigat dreptul de a privi cu optimism spre viitor.A început atletismul din curiozitate, dar pe parcurs a devenit cel mai important “hobby”. Deţinătoare a recordurilor naţionale la lungime şi 100 m garduri (juniori) şi la triatlon (copii), Cristina Sandu a surprins plăcut prin ultimele sale evoluţii, evoluţii încununate de câştigarea medaliei de argint la triplusalt, din cadrul Campionatului European de juniori, desfăşurat la Novi Sad.

Mara: Felicitări pentru succesul de la Novi Sad! Eşti mulţumită de evoluţiile de acolo?

Cristina Sandu: Da şi nu! Plecasem cu gând de medalie la lungime, nu la triplusalt. Am a treia performanţă europeană şi mondială la proba aceasta. Am fost dezamăgită, dar m-am ambiţionat şi mai mult pentru triplu şi am reuşit!

Mara: La o săptămână după europene ai participat şi la Campionatul Naţional…

Read the rest of this entry ?

h1

Succes dublu

octombrie 27, 2008

Ana Maria şi Adriana Tămîrjan s-au născut pe 8 mai 1991, la Constanţa. Au început gimnastica la vârsta de 4 ani, la Club Sportiv Petrolul Ploieşti, sub îndrumarea Gabrielei Eftimie, a Doinei Olaru şi a Gabrielei Rădulescu. La 12 ani, au devenit componente ale lotului naţional de junioare, la Oneşti. În 2007, au fost selecţionate în lotul naţional de senioare. Din aprilie 2008, din cauza unor probleme medicale la coloana vertebrală, Adriana a fost nevoită să renunţe definitiv la practicarea acestui sport. Ana Maria este campioană europeană cu echipa, la CE 2008 şi medaliată cu bronz la sol, la CE 2008 şi cu echipa, la JO 2008.

Când lupţi şi pentru o persoană dragă, depăşeşti orice limită pentru a-ţi atinge ţelurile.

La patru ani au păşit pentru prima dată în sala de gimnastică cu dorinţa de a-i călca pe urme Nadiei Comăneci. Au fost nedespărţite până în ziua când au ajuns la o răscruce. De aici fiecare a fost nevoită să pornească pe propriul drum.

Prima competiţie majoră de la senioare, primele succese – aur continental cu echipa, o medalie de bronz la sol – şi speranţe pentru o evoluţie cât mai bună la Beijing, speranţe ce au fost concretizate prin menţinerea pe podiumul olimpic. Însă toate acestea au fost umbrite de vestea că, din cauza unor probleme de sănătate şi a riscului la care s-ar fi expus dacă ar fi continuat, din ”cele două” doar una va mai putea să-şi îndeplinească visul.

Obligate să se despartă după 12 ani, Adriana nu a încetat niciodată să-şi susţină sora geamănă, în timp ce Ana Maria şi-a asumat încă o responsabilitate, aceea de a munci de două ori mai mult: ”Trebuie să fiu tare şi să lupt pentru amândouă. Trebuie să obţin rezultate cât mai bune ca să o ajut şi pe sora mea, şi să o fac mândră de mine.”

Cu o lună înaintea Jocurilor Olimpice, accidentările şi durerile insuportabile au împiedicat-o să se pregătească la nivelul maxim. Medicii din ţară nu au reuşit să-i dea un diagnostic concret. Prezenţa ei în China era pusă sub semnul întrebării. Însă nici de această dată nu a renunţat deoarece ştia că trebuie să se ţină de promisiune. Ana Maria a concurat, Read the rest of this entry ?

h1

„Road to Beijing”

octombrie 10, 2008

Deşi Jocurile Olimpice s-au încheiat acum 2 luni, consider că acest post este şi va fi, de actualitate.

Un reportaj dedicat, în mod special, celor care ştiu să privească şi în spatele aparenţelor, realizat în interiorul „fabricii de gimnaste”.

Read the rest of this entry ?

h1

Cine sunt „ciudaţii”?

septembrie 8, 2008

Izolaţi într-un colţ de umbră, poate chiar uitaţi de semenii lor, ei işi urmează drumul lor. De fapt nu aşteaptă nimic din partea celorlalţi. Sunt conştienţi că sunt diferiţi şi că nu reprezintă un punct de interes pentru cei normali. Nu pot concura într-o lume orbită de invidie, bani şi prejudecăţi.

Ai putea spune că Dumnezeu i-a condamnat „dăruindu-le” o povară mult prea grea pentru o societate în care eşti considerat un nimeni dacă după urma ta nu se îmbogăţesc şi alţii, mai ales în sport. Doar atunci eşti băgat în seama. Însă pentru ei poate e mai bine aşa.

Cu o voinţă de fier şi o ambiţie extraordinară, ei se antrenează zi de zi fără a lăsa să se vadă suferinţa din sufletele lor.  Au avut pus încă de la început un pariu cu viaţa, pe care mulţi dintre noi nici măcar nu l-ar accepta, dar ei au făcut-o… pentru simplul motiv că sunt atlfel. Sunt în scaune cu rotile, Read the rest of this entry ?

h1

Câteodată e bine să te informezi

august 30, 2008

2 medalii de aur, la sol, plus un aport important pentru performanţele obţinute în finalele pe echipe de la Campionatele Europene şi Jocurile Olimpice. Acestea sunt doar câteva din reuşitele Sandrei Izbaşa, în acest an, la acest aparat.

Cu un exerciţiu complex, în care partea tehnică, dar şi cea artistică s-au îmbinat excelent, Sandra a cucerit  o lume întreagă. Însă toate aceastea nu ar fi fost posibile fără coregrafie spectaculoasă realizată de Puia Valer, cel care a ales şi fundalul sonor, melodia „Taniec Eleny”.

Încă de la prima evoluţie a gimnastei, comentatorii de la diferite televiziuni, dar şi jurnaliştii din presa scrisă Read the rest of this entry ?

h1

SOL de AUR!

august 25, 2008

Când îţi doreşti ceva din tot sufletul, nimeni şi nimic nu te împiedică să reuşeşti.

A început gimnastica cu gândul să ajungă ca Nadia Comăneci şi şi-a îndeplinit visul. A devenit campioană olimpică la sol atunci când toţi întrevedeau apusul disciplinei sportive care ne-a adus atâtea satisfacţii de-a lungul anilor.

A intrat ultima în concurs, poate un avantaj, ar spune unii. Dar când ştii că trebuie să depăşeşti o anumită limită pentru a ajunge cea mai bună, totul devine şi mai greu. Totuşi te afli in faţa celei mai importante evoluţii din carieră şi eşti conştientă că poţi să ajungi acolo sus unde numai învingătorii urcă.

Pe ritmuri antrenante, cu 15.000 de ochi aţintiţi asupra ta şi încă câteva milioane din toate colţurile lumii, Sandra şi-a început exerciţiul. A uitat de emoţii, de presiunea concursului, a concurat din plăcere şi le-a oferit şi celorlaţi bucuria de a asista la un spectacol pe covorul de gimnastică. Read the rest of this entry ?