5 pentru Jocurile Olimpice

Mai sunt 2 luni până la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver, iar veştile bune despre participarea sportivilor din România deja au început să apară. După 4 etape din cadrul Cupei Mondiale de sanie, 5 echipaje ale României au reuşit, graţie rezultatelor excelente obţinute de-a lungul sezonului, să-şi asigure prezenţa la competiţia supremă, din februarie.

Fără să se evidenţieze prin declaraţii şi prezenţe la televizor, ci doar prin performanţe,

Sărind spre Londra

Beijing-ul a rămas în urmă, cu succese şi eşecuri, cu surprize şi dezamăgiri. Când flacăra olimpică s-a stins, pentru sportul românesc “s-a aprins o nouă torţă”, un început mai puternic, mai intens. Care va arde până la următoarea oprire… Londra 2012! Mai sunt trei ani de muncă, de sacrificii pornite din dorinţa de a reuşi.

Toţi speră la împlinirea visului olimpic, dar doar cei cu adevărat puternici vor depăşi graniţele dintre vis şi realitate!

Printre ei se află şi Cristina Mihaela Sandu(19 ani), o tânără speranţă a atletismului din România. Ambiţioasă şi stăpână pe propriile forţe, Cristina şi-a câştigat dreptul de a privi cu optimism spre viitor.A început atletismul din curiozitate, dar pe parcurs a devenit cel mai important “hobby”. Deţinătoare a recordurilor naţionale la lungime şi 100 m garduri (juniori) şi la triatlon (copii), Cristina Sandu a surprins plăcut prin ultimele sale evoluţii, evoluţii încununate de câştigarea medaliei de argint la triplusalt, din cadrul Campionatului European de juniori, desfăşurat la Novi Sad.

Mara: Felicitări pentru succesul de la Novi Sad! Eşti mulţumită de evoluţiile de acolo?

Cristina Sandu: Da şi nu! Plecasem cu gând de medalie la lungime, nu la triplusalt. Am a treia performanţă europeană şi mondială la proba aceasta. Am fost dezamăgită, dar m-am ambiţionat şi mai mult pentru triplu şi am reuşit!

Mara: La o săptămână după europene ai participat şi la Campionatul Naţional…

Succes dublu

Ana Maria şi Adriana Tămîrjan s-au născut pe 8 mai 1991, la Constanţa. Au început gimnastica la vârsta de 4 ani, la Club Sportiv Petrolul Ploieşti, sub îndrumarea Gabrielei Eftimie, a Doinei Olaru şi a Gabrielei Rădulescu. La 12 ani, au devenit componente ale lotului naţional de junioare, la Oneşti. În 2007, au fost selecţionate în lotul naţional de senioare. Din aprilie 2008, din cauza unor probleme medicale la coloana vertebrală, Adriana a fost nevoită să renunţe definitiv la practicarea acestui sport. Ana Maria este campioană europeană cu echipa, la CE 2008 şi medaliată cu bronz la sol, la CE 2008 şi cu echipa, la JO 2008.

Când lupţi şi pentru o persoană dragă, depăşeşti orice limită pentru a-ţi atinge ţelurile.

La patru ani au păşit pentru prima dată în sala de gimnastică cu dorinţa de a-i călca pe urme Nadiei Comăneci. Au fost nedespărţite până în ziua când au ajuns la o răscruce. De aici fiecare a fost nevoită să pornească pe propriul drum.

Prima competiţie majoră de la senioare, primele succese – aur continental cu echipa, o medalie de bronz la sol – şi speranţe pentru o evoluţie cât mai bună la Beijing, speranţe ce au fost concretizate prin menţinerea pe podiumul olimpic. Însă toate acestea au fost umbrite de vestea că, din cauza unor probleme de sănătate şi a riscului la care s-ar fi expus dacă ar fi continuat, din ”cele două” doar una va mai putea să-şi îndeplinească visul.

Obligate să se despartă după 12 ani, Adriana nu a încetat niciodată să-şi susţină sora geamănă, în timp ce Ana Maria şi-a asumat încă o responsabilitate, aceea de a munci de două ori mai mult: ”Trebuie să fiu tare şi să lupt pentru amândouă. Trebuie să obţin rezultate cât mai bune ca să o ajut şi pe sora mea, şi să o fac mândră de mine.”

Cu o lună înaintea Jocurilor Olimpice, accidentările şi durerile insuportabile au împiedicat-o să se pregătească la nivelul maxim. Medicii din ţară nu au reuşit să-i dea un diagnostic concret. Prezenţa ei în China era pusă sub semnul întrebării. Însă nici de această dată nu a renunţat deoarece ştia că trebuie să se ţină de promisiune. Ana Maria a concurat,

„Road to Beijing”

Deşi Jocurile Olimpice s-au încheiat acum 2 luni, consider că acest post este şi va fi, de actualitate.

Un reportaj dedicat, în mod special, celor care ştiu să privească şi în spatele aparenţelor, realizat în interiorul „fabricii de gimnaste”.

Cine sunt „ciudaţii”?

Izolaţi într-un colţ de umbră, poate chiar uitaţi de semenii lor, ei işi urmează drumul lor. De fapt nu aşteaptă nimic din partea celorlalţi. Sunt conştienţi că sunt diferiţi şi că nu reprezintă un punct de interes pentru cei normali. Nu pot concura într-o lume orbită de invidie, bani şi prejudecăţi.

Ai putea spune că Dumnezeu i-a condamnat „dăruindu-le” o povară mult prea grea pentru o societate în care eşti considerat un nimeni dacă după urma ta nu se îmbogăţesc şi alţii, mai ales în sport. Doar atunci eşti băgat în seama. Însă pentru ei poate e mai bine aşa.

Cu o voinţă de fier şi o ambiţie extraordinară, ei se antrenează zi de zi fără a lăsa să se vadă suferinţa din sufletele lor.  Au avut pus încă de la început un pariu cu viaţa, pe care mulţi dintre noi nici măcar nu l-ar accepta, dar ei au făcut-o… pentru simplul motiv că sunt atlfel. Sunt în scaune cu rotile,

Câteodată e bine să te informezi

2 medalii de aur, la sol, plus un aport important pentru performanţele obţinute în finalele pe echipe de la Campionatele Europene şi Jocurile Olimpice. Acestea sunt doar câteva din reuşitele Sandrei Izbaşa, în acest an, la acest aparat.

Cu un exerciţiu complex, în care partea tehnică, dar şi cea artistică s-au îmbinat excelent, Sandra a cucerit  o lume întreagă. Însă toate aceastea nu ar fi fost posibile fără coregrafie spectaculoasă realizată de Puia Valer, cel care a ales şi fundalul sonor, melodia „Taniec Eleny”.

Încă de la prima evoluţie a gimnastei, comentatorii de la diferite televiziuni, dar şi jurnaliştii din presa scrisă

SOL de AUR!

Când îţi doreşti ceva din tot sufletul, nimeni şi nimic nu te împiedică să reuşeşti.

A început gimnastica cu gândul să ajungă ca Nadia Comăneci şi şi-a îndeplinit visul. A devenit campioană olimpică la sol atunci când toţi întrevedeau apusul disciplinei sportive care ne-a adus atâtea satisfacţii de-a lungul anilor.

A intrat ultima în concurs, poate un avantaj, ar spune unii. Dar când ştii că trebuie să depăşeşti o anumită limită pentru a ajunge cea mai bună, totul devine şi mai greu. Totuşi te afli in faţa celei mai importante evoluţii din carieră şi eşti conştientă că poţi să ajungi acolo sus unde numai învingătorii urcă.

Pe ritmuri antrenante, cu 15.000 de ochi aţintiţi asupra ta şi încă câteva milioane din toate colţurile lumii, Sandra şi-a început exerciţiul. A uitat de emoţii, de presiunea concursului, a concurat din plăcere şi le-a oferit şi celorlaţi bucuria de a asista la un spectacol pe covorul de gimnastică.

Drumul spre aur

În finala de la sol, singura reprezentantă a României este Sandra Izbaşa. Celelalte 7 concurente sunt din SUA, Nastia Liukin şi Shawn Johnson, China, Fei Cheng şi Yuyuan Jiang, Rusia, Anna Pavlova şi Ekaterina Kramarenko şi din Brazilia, Daiane Santos.

Fei Cheng a obţinut cea mai mare notă din calificări, la acest aparat, 15.750 şi astfel a devenit principala favorită la obţinerea titlului olimpic. Chinezoaica este campioană mondială în 2006, unde a obţinut 15.875. În următorul an, Fei Cheng nu a mai reuşit o evoluţie la fel de convingătoare, clasându-se pe poziţia a cincea, cu 15.075. În preliminariile de la Jocurile Olimpice, reprezentanta gazdelor a prezentat un exerciţiu cu nota de plecare din 6.60. La execuţie, brigade de arbitrii i-a acordat 9.150, totalizând 15.750 puncte. În cea de-a doua zi de concurs, în finala de la echipe, gimnasta în vârstă de 20 de ani a primit un punctaj mai mic, 15.450 deoarece nota de plecare a fost doar 6.3.

Sandra Izbaşa, campioana europeană din acest an,

S-au menţinut în top

Clasate după calificări pe poziţiile 7 şi 9, Steliana Nistor şi Sandra Izbaşa au reuşit în finala de la individual compus să urce în clasament, încheind concursul pe locurile 5, respectiv 8. Titlul olimpic a revenit Nastiei Lukin, din SUA, care a fost urmată de compatrioata sa, Shawn Johnson. Pe ultima treaptă a podiumului a urcat reprezentanta gazdelor, Yilin Yang.

CLASAMENT FINAL:

NUME	ŢARĂ	TOTAL
1.Nastia Liukin	SUA	63.325
2.Shawn Johnson	SUA	62.725
3.Yilin Yang	China	62.650
4.Ksenia Semenova	Rusia	61.925
5.Steliana Nistor	România	61.050
6.Yuyuan Jiang	China	60.900
7.Anna Pavlova	Rusia	60.825
8.Sandra Izbaşa	România	60.750
9.Oksana Chusovitina	Germania	60.125
10.Jade Barbosa	Brazilia	59.550

Steliana Nistor a obţinut cea mai mare notă la paralele, 15. 975, aparat la care este calificată şi în finală, reuşind o evoluţie foarte bună şi la bârnă,

Mereu învingătoare

După un concurs de calificări nu foarte reuşit, echipa feminină de gimnastică artistică a reuşit să obţină medalia de bronz în finală, acumulând un punctaj de 181.525. titlul olimpic a revenit echipei ţării gazde, performanţă reuşită pentru prima dată în istorie, cu 189.900. Cu ratările la sol şi bârnă pentru Alicia Sacramone, Stalele Unite ale Americii au trebuit să se mulţumească cu medalia de argint, totalizând 186.525 puncte. Rusia, echipa clasată pe poziţia a treia după calificări, a încheiat concursul pe locul 4, după ratări şi evoluţii nu foarte convingătoare la sol şi bârnă.

CLASAMENT FINAL:

	ŢARĂ	SOL	BÂRNĂ	PARALELE	SĂRITURI	TOTAL
1.	China	45.800	47.125	49.625	46.350	188.900
2.	SUA	44.425	47.250	47.975	46.875	186.525
3.	România	45.075	46.175	45.000	45.275	181.525
4.	Rusia	43.350	44.900	46.950	45.425	180.625
5.	Japonia	42.675	44.950	45.525	43.550	176.700
6.	Australia	42.900	45.900	43.575	44.150	176.525
7.	Franţa	43.325	43.725	44.175	44.050	175.275
8.	Brazilia	42.975	43.900	43.700	44.300	174.875

Pentru România au concurat astăzi Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Anamaria Tămârjan şi Gabriela Drăgoi. De asemenea, alături de cele 4 fete, s-au mai aflat