Nu îi merităm!

De două ori pe an, pe parcursul Campionatelor Europene şi a celor Mondiale la diferite discipline sportive, românii se simt mîndrii chiar dacă, într-o lume normală, nu ar trebui să aibă acest drept.

Nu mă judecaţi înainte să terminaţi de citit ce am de spus! De altfel, recunosc, nici eu nu ar trebui să sar în sus, să mă bucur de succesele obţinute de cei care sunt super-oameni, care se străduiesc să facă performanţă într-o societate bolnavă şi care, în plus, mai şi reuşesc să ajungă şi să se menţină sus.

Nu-i merităm! Nu sîntem atît de demni pentru ei!

Pentru că…

„Bravo fetelor!!”

Mai erau doar 10 secunde până la finalul partidei. Ar fi putut să le felicite şi la vestiare, însă nu a făcut-o. A cerut time out, i-a ridicat pe spectatori în picioare şi au început să aplaude.

De ce? Pentru că aşa i s-a părut normal! Şi-a chemat fetele în jurul său şi le-a felicitat.

Pentru ce? Pentru că merită! Fără modestie şi fără alte obligaţii.

Au obţinut o victorie importantă, după un joc spectaculos, pregătit cu seriozitate. Poate chiar în ziua când toţi petreceau trecerea în noul an. S-au întors doar de câteva săptămâni din Macedonia, s-au antrenat şi au câştigat. Fără pauză, fără pretenţii. Pentru că aşa trebuie. Pentru că aşa se obţin performaţe.

Astăzi s-a terminat. De mâine va fi la fel. Pentru că aşa trebuie, pentru încă un „Bravo fetelor!”

***

Oltchim Rm.Vâlcea a învins formaţia rusească Lada Toglatti, scor 30-19, în tr-un meci din cadrul grupelor Ligii Campionilor!

„Ciudat”, dar valoros

Aşa-zişi „ciudaţi” ne-au adus medalii. Da, nu vă minunaţi! Performanţa în sport se obţine şi din altceva, în afară de gimnastică, canotaj, judo sau atletism… ca să numai vorbim de fotbal.

Sâmbătă, Carol Eduard Novak a reuşit să obţină prima medalie pentru delegaţia României la actuala ediţie a Jocurilor Paralimpice. Cu o proteză în loc de picior, dar cu o voinţă extraordinară şi o ambiţie uriaşă,  ciclistul a demonstrat că limitele sunt doar o utopie, atunci când îţi doreşti acel ceva cu adevărat.

Novak s-a clasat pe poziţia a doua la proba de contratimp,

Câteodată e bine să te informezi

2 medalii de aur, la sol, plus un aport important pentru performanţele obţinute în finalele pe echipe de la Campionatele Europene şi Jocurile Olimpice. Acestea sunt doar câteva din reuşitele Sandrei Izbaşa, în acest an, la acest aparat.

Cu un exerciţiu complex, în care partea tehnică, dar şi cea artistică s-au îmbinat excelent, Sandra a cucerit  o lume întreagă. Însă toate aceastea nu ar fi fost posibile fără coregrafie spectaculoasă realizată de Puia Valer, cel care a ales şi fundalul sonor, melodia „Taniec Eleny”.

Încă de la prima evoluţie a gimnastei, comentatorii de la diferite televiziuni, dar şi jurnaliştii din presa scrisă

SOL de AUR!

Când îţi doreşti ceva din tot sufletul, nimeni şi nimic nu te împiedică să reuşeşti.

A început gimnastica cu gândul să ajungă ca Nadia Comăneci şi şi-a îndeplinit visul. A devenit campioană olimpică la sol atunci când toţi întrevedeau apusul disciplinei sportive care ne-a adus atâtea satisfacţii de-a lungul anilor.

A intrat ultima în concurs, poate un avantaj, ar spune unii. Dar când ştii că trebuie să depăşeşti o anumită limită pentru a ajunge cea mai bună, totul devine şi mai greu. Totuşi te afli in faţa celei mai importante evoluţii din carieră şi eşti conştientă că poţi să ajungi acolo sus unde numai învingătorii urcă.

Pe ritmuri antrenante, cu 15.000 de ochi aţintiţi asupra ta şi încă câteva milioane din toate colţurile lumii, Sandra şi-a început exerciţiul. A uitat de emoţii, de presiunea concursului, a concurat din plăcere şi le-a oferit şi celorlaţi bucuria de a asista la un spectacol pe covorul de gimnastică.

Drumul spre aur

În finala de la sol, singura reprezentantă a României este Sandra Izbaşa. Celelalte 7 concurente sunt din SUA, Nastia Liukin şi Shawn Johnson, China, Fei Cheng şi Yuyuan Jiang, Rusia, Anna Pavlova şi Ekaterina Kramarenko şi din Brazilia, Daiane Santos.

Fei Cheng a obţinut cea mai mare notă din calificări, la acest aparat, 15.750 şi astfel a devenit principala favorită la obţinerea titlului olimpic. Chinezoaica este campioană mondială în 2006, unde a obţinut 15.875. În următorul an, Fei Cheng nu a mai reuşit o evoluţie la fel de convingătoare, clasându-se pe poziţia a cincea, cu 15.075. În preliminariile de la Jocurile Olimpice, reprezentanta gazdelor a prezentat un exerciţiu cu nota de plecare din 6.60. La execuţie, brigade de arbitrii i-a acordat 9.150, totalizând 15.750 puncte. În cea de-a doua zi de concurs, în finala de la echipe, gimnasta în vârstă de 20 de ani a primit un punctaj mai mic, 15.450 deoarece nota de plecare a fost doar 6.3.

Sandra Izbaşa, campioana europeană din acest an,

S-au menţinut în top

Clasate după calificări pe poziţiile 7 şi 9, Steliana Nistor şi Sandra Izbaşa au reuşit în finala de la individual compus să urce în clasament, încheind concursul pe locurile 5, respectiv 8. Titlul olimpic a revenit Nastiei Lukin, din SUA, care a fost urmată de compatrioata sa, Shawn Johnson. Pe ultima treaptă a podiumului a urcat reprezentanta gazdelor, Yilin Yang.

CLASAMENT FINAL:

NUME	ŢARĂ	TOTAL
1.Nastia Liukin	SUA	63.325
2.Shawn Johnson	SUA	62.725
3.Yilin Yang	China	62.650
4.Ksenia Semenova	Rusia	61.925
5.Steliana Nistor	România	61.050
6.Yuyuan Jiang	China	60.900
7.Anna Pavlova	Rusia	60.825
8.Sandra Izbaşa	România	60.750
9.Oksana Chusovitina	Germania	60.125
10.Jade Barbosa	Brazilia	59.550

Steliana Nistor a obţinut cea mai mare notă la paralele, 15. 975, aparat la care este calificată şi în finală, reuşind o evoluţie foarte bună şi la bârnă,

Mereu învingătoare

După un concurs de calificări nu foarte reuşit, echipa feminină de gimnastică artistică a reuşit să obţină medalia de bronz în finală, acumulând un punctaj de 181.525. titlul olimpic a revenit echipei ţării gazde, performanţă reuşită pentru prima dată în istorie, cu 189.900. Cu ratările la sol şi bârnă pentru Alicia Sacramone, Stalele Unite ale Americii au trebuit să se mulţumească cu medalia de argint, totalizând 186.525 puncte. Rusia, echipa clasată pe poziţia a treia după calificări, a încheiat concursul pe locul 4, după ratări şi evoluţii nu foarte convingătoare la sol şi bârnă.

CLASAMENT FINAL:

	ŢARĂ	SOL	BÂRNĂ	PARALELE	SĂRITURI	TOTAL
1.	China	45.800	47.125	49.625	46.350	188.900
2.	SUA	44.425	47.250	47.975	46.875	186.525
3.	România	45.075	46.175	45.000	45.275	181.525
4.	Rusia	43.350	44.900	46.950	45.425	180.625
5.	Japonia	42.675	44.950	45.525	43.550	176.700
6.	Australia	42.900	45.900	43.575	44.150	176.525
7.	Franţa	43.325	43.725	44.175	44.050	175.275
8.	Brazilia	42.975	43.900	43.700	44.300	174.875

Pentru România au concurat astăzi Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Anamaria Tămârjan şi Gabriela Drăgoi. De asemenea, alături de cele 4 fete, s-au mai aflat

Din culisele Olimpiadei

Se apropie Olimpiada! Ştiţi voi, competiţia aia pe care toţi sportivii o consideră ca fiind Everest-ul sportului şi la care visează să ajungă măcar o dată în carieră!

Te antrenezi zi de zi, treci peste orice obstacol, strângi din dinţi la orice accidentare, lupţi să ajungi cât mai sus. Şi toate acestea cu un singur scop! Să participi la Olimpiadă!

Faci tot ce depinde de tine, obţii lozul câştigător, păşeşti de pe puntea suspinelor pe cea a fericirii şi începi lupta cu cronometrul.

Însă atunci când crezi că totul şi toţi sunt de partea ta, autorităţile sportive, cele care trebuiau să te susţină, devin ”mai catolice decât Papa”.

Cu 3 săptămâni înaintea începerii Jocurilor Olimpice, Viorica Ţigău şi-a îndeplinit un vis… a obţinut biletul pentru Beijing, graţie unei sărituri de 6.74 m echivalente pasului decisiv de pe puntea suspinelor. Însă cum iluziile nasc şi deziluzii, atleta a aflat că ghişeul s-a închis înainte de vreme. De ce? Doar pentru simplul fapt că FRA şi COSR au închis listele de calificări cu 14 zile faţă de data limită, iar ea a avut ”neşansa” să realizeze această performanţă prea târziu.Astfel ceea ce trebuia să reprezinte o adevărată bucurie pentru ea şi pentru federaţie, de asemenea, s-a transformat într-o cursă pentru a obţine o răsplată ce i se cuvenea.

După ce acum câteva luni, Edina Gallovits părea că ne va reprezenta la Beijing, accidentarea suferită Wimbledon şi forma bună a Soranei Cârstea, i-au adus timişorencei statutul de rezervă. Nimic grav din punctul ei de vedere, însă FRT nu este de aceeaşi părere. Înscrisă în mod oficial de ITF, Gallovits nu a primit acordul din ţară de a participa, pe motiv că nu a răspuns afirmativ la convocarea pentru meciurile din FedCup, din sezonul anterior.

”Edy a explicat că nu se poate prezenta la acea acţiune. N-a fost sunată la timp şi îşi făcuse alt program de turnee.” (declaraţia mamei sportivei)

Şi când te gândeşti că deciziile favorabile luate de forurile internaţionale nu ar trebui decât să ne bucure, oficialii mioritici te lămuresc imediat şi te readuc cu picioarele pe pământ românesc.

”La ITF e harababură mai mare ca la noi. Cine e acesta? Un măturător?” Alexe Bârdan, vicepreşedinte FRT

Ca pentru orice om, mai ales român, speranţa moare ultima. Aşa s-a întâmplat şi cu Ramona Ciobanu. A obţinut locul 4 la CE de nataţie, din 2006 plus alte câteva performanţe notabile,

Suferinţele din spatele gloriei

O nouă zi. Aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe deşarte, aceleaşi dorinţe. Doar puterea de luptă şi dragostea pentru sport îi fac să meargă mai departe. Au pierdut destule în viaţă ca să renunţe acum. Şi de ce ar face-o? Au ambiţie, voinţă şi vor să transforme imposibilul într-un lucru posibil. Ştiu că pot. De aceea nu se dau înapoi. Lupta este d-abia la început, dar o mică neatenţie le poate nărui visele de când erau copii. Nu este deloc dificil să te accidentezi sărind de pe trambuline pe saltea.

Pornesc spre sala de antrenament. Undeva, într-un colţişor din mintea lor, se creează o nouă lume. Antrenamente în condiţii normale, bazine cu apă, trambuline, platforme, un complex doar al săritorilor. Bine, e prea mult!! Măcar un bazin mic, cu o trambulină. Doar să nu cadă tencuiala de pe pereţii!

Însă totul se destramă într-o singură secundă, atunci când, odată ajunşi în sală, dau piept cu realitatea, o realitate mult prea crudă pentru ei. Se îndreaptă hotărâţi spre rampa, se pregătesc temeinic zi de zi. Nici salteaua pe care se văd urmele lăsate de vreme, nici bureţii, nici ”platforma” inexistentă nu-i împiedică să lupte în continuare. Până la urmă trebuie să se considere norocoşi, ”beneficiază” de o plasă elastică şi de o capră. Ce mai contează că nu au un bazin, că nu au apă??? Le sunt suficiente atâtea ”dotări”.

Ştiţi cum îşi aşteaptă pensionarii pensia?? Aşa aşteaptă şi ei să plece două luni la Sibiu, unde se află un bazin cu apă. Însă cu aceeaşi dezamăgire descoperă că nimic nu s-a schimbat nici acolo. La fel ca bătrânii care sperau să mai găsească măcar un leu în plus pe cupon. Se suie pe trambulină, însă nici aceasta nu îi ajută. La fiecare săritură se încăpăţânează să le strice exerciţiu. Şi totuşi nu „ea” este de vină pentru indiferenţa celor din jur. Am spus bazin cu apă?? Dacă prin apă înţelegeţi o soluţie verde, plină de mătasea broaştei, atunci m-am exprimat corect.

Zi de zi, cu aceeaşi seriozitate, cu aceeaşi dăruire îşi duc programele la final, programe îngreunate pe nedrept de indiferenţa şi nepăsarea unora. Şi totuşi ei contiună, lucru cel mai important pentru orice sportiv pasiont de ceea ce face.

Notă: Ramona Ciobanu, Corina Popovici şi Constantin Popovici sunt cei 3 sportivi ai României care ne reprezintă cu succes la competiţiile de săritui în apă, platformă de 10 m. De fiecare dată se clasează în primii 10 atât la competiţii europene, cât şi mondiale, în ciuda dificultăţiilor cu care se confruntă în ţară. La ultima ediţie a CE de înot, Ramona Ciobanu s-a clasat pe poziţia a opta, iar la sincron, alături de colega sa, pe locul 5. Constantin Popovici a terminat concursul pe poziţia a 10. De asemenea, Ramona şi Constantin sunt deja calificaţi pentru Jocurile Olimpice, de la vară.

„Ne e foarte greu să ne acomodăm cu apa după ce ne antrenăm aici. Ne chinuim. Suntem singuri” Constantin Popovici