Suntem pregătiţi?

Din patru în patru ani, nisipul din clepsidra timpului nu mai curge, oamenii uită de grijile şi problemele cotidiene. Pentru o perioadă toţi ne transformăm, trăim într-o lume specială, o lume a bucuriei, în care vorbim aceeaşi limbă, aceea care ne uneşte oriunde am fi, sportul. Devenim ”prizonierii nesiliţi” ai aceluiaşi eveniment social, ai competiţiei supreme, Jocurile Olimpice.

Dezobişnuiţi să ne mai bucurăm de marile succese ale sportului românesc, am aşteptat patru ani pentru a încerca să ne reamintim ce înseamnă să trăieşti cu emoţii şi să te bucuri cu adevărat de frumuseţea sportului. La ce ar trebui să ne aşteptăm în această vară când România este angrenată în două competiţii majore? Merită să trăim cu iluzii şi cu teama deziluziilor?

De la Atena ne-am întors cu 19 medalii, dintre care 8 titluri olimpice, reuşind să ne menţinem în elita sportului mondial. Ce se va întâmpla la Beijing? Putem spera la o reuşită asemănătoare în condiţiile în care rezultatele din ultima perioadă nu ne dau motive solide pentru a crede în asta?

Gimnastica şi atletismul, două dintre sporturile care s-au menţinut mereu la un nivel înalt, se află într-un mare impas chiar dacă se încearcă negarea acestui aspect din diferite motive. Câte fete mai vor să fie ca Nadia Comăneci? Cine mai vrea să alerge ca Gabriela Szabo?

De-a lungul vremii, majoritatea participărilor României la Jocurile Olimpice au fost încununate cu rezultate bune, însă după 1990 acestea nu au mai reprezentat un impuls pentru investiţii în infrastructură şi în motivarea sportivilor şi antrenorilor. Cum să obţii performanţe când antrenamentele pentru probele de sărituri de pe platforme se desfăşoară într-o sală de sport pe saltele?

Cum să mai sperăm la titluri olimpice dacă nu am obţinut performanţe notabile la nici un sport? Bazele de antrenament pentru canotaj şi caiac-canoe sunt ca şi inexistente, bazinele de înot se dărâmă pe puţinii sportivi care încă mai visează să atingă vârful piramidei, iar Laura Badea speră că va apărea cineva şi în scrimă care să ne reprezinte măcar cu aceeaşi dăruire.

Până la vară nu ne rămâne decât să ne bucurăm de frumuseţea sportului şi să sperăm într-o reprezentare onorabilă a echipei României la Jocurile Olimpice.