Din culisele Olimpiadei

Se apropie Olimpiada! Ştiţi voi, competiţia aia pe care toţi sportivii o consideră ca fiind Everest-ul sportului şi la care visează să ajungă măcar o dată în carieră!

Te antrenezi zi de zi, treci peste orice obstacol, strângi din dinţi la orice accidentare, lupţi să ajungi cât mai sus. Şi toate acestea cu un singur scop! Să participi la Olimpiadă!

Faci tot ce depinde de tine, obţii lozul câştigător, păşeşti de pe puntea suspinelor pe cea a fericirii şi începi lupta cu cronometrul.

Însă atunci când crezi că totul şi toţi sunt de partea ta, autorităţile sportive, cele care trebuiau să te susţină, devin ”mai catolice decât Papa”.

Cu 3 săptămâni înaintea începerii Jocurilor Olimpice, Viorica Ţigău şi-a îndeplinit un vis… a obţinut biletul pentru Beijing, graţie unei sărituri de 6.74 m echivalente pasului decisiv de pe puntea suspinelor. Însă cum iluziile nasc şi deziluzii, atleta a aflat că ghişeul s-a închis înainte de vreme. De ce? Doar pentru simplul fapt că FRA şi COSR au închis listele de calificări cu 14 zile faţă de data limită, iar ea a avut ”neşansa” să realizeze această performanţă prea târziu.Astfel ceea ce trebuia să reprezinte o adevărată bucurie pentru ea şi pentru federaţie, de asemenea, s-a transformat într-o cursă pentru a obţine o răsplată ce i se cuvenea.

După ce acum câteva luni, Edina Gallovits părea că ne va reprezenta la Beijing, accidentarea suferită Wimbledon şi forma bună a Soranei Cârstea, i-au adus timişorencei statutul de rezervă. Nimic grav din punctul ei de vedere, însă FRT nu este de aceeaşi părere. Înscrisă în mod oficial de ITF, Gallovits nu a primit acordul din ţară de a participa, pe motiv că nu a răspuns afirmativ la convocarea pentru meciurile din FedCup, din sezonul anterior.

”Edy a explicat că nu se poate prezenta la acea acţiune. N-a fost sunată la timp şi îşi făcuse alt program de turnee.” (declaraţia mamei sportivei)

Şi când te gândeşti că deciziile favorabile luate de forurile internaţionale nu ar trebui decât să ne bucure, oficialii mioritici te lămuresc imediat şi te readuc cu picioarele pe pământ românesc.

”La ITF e harababură mai mare ca la noi. Cine e acesta? Un măturător?” Alexe Bârdan, vicepreşedinte FRT

Ca pentru orice om, mai ales român, speranţa moare ultima. Aşa s-a întâmplat şi cu Ramona Ciobanu. A obţinut locul 4 la CE de nataţie, din 2006 plus alte câteva performanţe notabile,

Suferinţele din spatele gloriei

O nouă zi. Aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe deşarte, aceleaşi dorinţe. Doar puterea de luptă şi dragostea pentru sport îi fac să meargă mai departe. Au pierdut destule în viaţă ca să renunţe acum. Şi de ce ar face-o? Au ambiţie, voinţă şi vor să transforme imposibilul într-un lucru posibil. Ştiu că pot. De aceea nu se dau înapoi. Lupta este d-abia la început, dar o mică neatenţie le poate nărui visele de când erau copii. Nu este deloc dificil să te accidentezi sărind de pe trambuline pe saltea.

Pornesc spre sala de antrenament. Undeva, într-un colţişor din mintea lor, se creează o nouă lume. Antrenamente în condiţii normale, bazine cu apă, trambuline, platforme, un complex doar al săritorilor. Bine, e prea mult!! Măcar un bazin mic, cu o trambulină. Doar să nu cadă tencuiala de pe pereţii!

Însă totul se destramă într-o singură secundă, atunci când, odată ajunşi în sală, dau piept cu realitatea, o realitate mult prea crudă pentru ei. Se îndreaptă hotărâţi spre rampa, se pregătesc temeinic zi de zi. Nici salteaua pe care se văd urmele lăsate de vreme, nici bureţii, nici ”platforma” inexistentă nu-i împiedică să lupte în continuare. Până la urmă trebuie să se considere norocoşi, ”beneficiază” de o plasă elastică şi de o capră. Ce mai contează că nu au un bazin, că nu au apă??? Le sunt suficiente atâtea ”dotări”.

Ştiţi cum îşi aşteaptă pensionarii pensia?? Aşa aşteaptă şi ei să plece două luni la Sibiu, unde se află un bazin cu apă. Însă cu aceeaşi dezamăgire descoperă că nimic nu s-a schimbat nici acolo. La fel ca bătrânii care sperau să mai găsească măcar un leu în plus pe cupon. Se suie pe trambulină, însă nici aceasta nu îi ajută. La fiecare săritură se încăpăţânează să le strice exerciţiu. Şi totuşi nu „ea” este de vină pentru indiferenţa celor din jur. Am spus bazin cu apă?? Dacă prin apă înţelegeţi o soluţie verde, plină de mătasea broaştei, atunci m-am exprimat corect.

Zi de zi, cu aceeaşi seriozitate, cu aceeaşi dăruire îşi duc programele la final, programe îngreunate pe nedrept de indiferenţa şi nepăsarea unora. Şi totuşi ei contiună, lucru cel mai important pentru orice sportiv pasiont de ceea ce face.

Notă: Ramona Ciobanu, Corina Popovici şi Constantin Popovici sunt cei 3 sportivi ai României care ne reprezintă cu succes la competiţiile de săritui în apă, platformă de 10 m. De fiecare dată se clasează în primii 10 atât la competiţii europene, cât şi mondiale, în ciuda dificultăţiilor cu care se confruntă în ţară. La ultima ediţie a CE de înot, Ramona Ciobanu s-a clasat pe poziţia a opta, iar la sincron, alături de colega sa, pe locul 5. Constantin Popovici a terminat concursul pe poziţia a 10. De asemenea, Ramona şi Constantin sunt deja calificaţi pentru Jocurile Olimpice, de la vară.

„Ne e foarte greu să ne acomodăm cu apa după ce ne antrenăm aici. Ne chinuim. Suntem singuri” Constantin Popovici