h1

Din culisele Olimpiadei

iulie 26, 2008

Se apropie Olimpiada! Ştiţi voi, competiţia aia pe care toţi sportivii o consideră ca fiind Everest-ul sportului şi la care visează să ajungă măcar o dată în carieră!

Te antrenezi zi de zi, treci peste orice obstacol, strângi din dinţi la orice accidentare, lupţi să ajungi cât mai sus. Şi toate acestea cu un singur scop! Să participi la Olimpiadă!

Faci tot ce depinde de tine, obţii lozul câştigător, păşeşti de pe puntea suspinelor pe cea a fericirii şi începi lupta cu cronometrul.

Însă atunci când crezi că totul şi toţi sunt de partea ta, autorităţile sportive, cele care trebuiau să te susţină, devin ”mai catolice decât Papa”.

Cu 3 săptămâni înaintea începerii Jocurilor Olimpice, Viorica Ţigău şi-a îndeplinit un vis… a obţinut biletul pentru Beijing, graţie unei sărituri de 6.74 m echivalente pasului decisiv de pe puntea suspinelor. Însă cum iluziile nasc şi deziluzii, atleta a aflat că ghişeul s-a închis înainte de vreme. De ce? Doar pentru simplul fapt că FRA şi COSR au închis listele de calificări cu 14 zile faţă de data limită, iar ea a avut ”neşansa” să realizeze această performanţă prea târziu.Astfel ceea ce trebuia să reprezinte o adevărată bucurie pentru ea şi pentru federaţie, de asemenea, s-a transformat într-o cursă pentru a obţine o răsplată ce i se cuvenea.

După ce acum câteva luni, Edina Gallovits părea că ne va reprezenta la Beijing, accidentarea suferită Wimbledon şi forma bună a Soranei Cârstea, i-au adus timişorencei statutul de rezervă. Nimic grav din punctul ei de vedere, însă FRT nu este de aceeaşi părere. Înscrisă în mod oficial de ITF, Gallovits nu a primit acordul din ţară de a participa, pe motiv că nu a răspuns afirmativ la convocarea pentru meciurile din FedCup, din sezonul anterior.

”Edy a explicat că nu se poate prezenta la acea acţiune. N-a fost sunată la timp şi îşi făcuse alt program de turnee.” (declaraţia mamei sportivei)

Şi când te gândeşti că deciziile favorabile luate de forurile internaţionale nu ar trebui decât să ne bucure, oficialii mioritici te lămuresc imediat şi te readuc cu picioarele pe pământ românesc.

”La ITF e harababură mai mare ca la noi. Cine e acesta? Un măturător?” Alexe Bârdan, vicepreşedinte FRT

Ca pentru orice om, mai ales român, speranţa moare ultima. Aşa s-a întâmplat şi cu Ramona Ciobanu. A obţinut locul 4 la CE de nataţie, din 2006 plus alte câteva performanţe notabile, ca şi calificarea la Jocurile Olimpice, de altfel. Rezultate destul de modeste la prima vedere, însă în spatele lor se află o poveste incredibilă. Sufocată cu promisiuni, Ramona se antrenează, cu 2 săptămâni înainte de startul competiţiei, în cele mai bune condiţii pentru un săritor în apă… adică pe uscat, aşa cum a făcut-o de la începutul carierei.

Saltelele prăfuite, plasele elastice, sala de gimnastică aproape dărâmată şi bureţii au devenit cei mai buni prieteni ai sportivilor. În ţară nu există decât un singur bazin, la Sibiu, unde în apă convieţuiesc diferite bacterii şi mătasea broaştei, iar trambulina tremură, parcă conştientă de suferinţele celor care păşesc pe ea.

În aceleaşi condiţii se află şi Constantin Popovici, cel de-al doilea săritor calificat la JO.

“Ne e foarte greu să ne acomodăm cu apa după ce ne antrenăm aici. Ne chinuim. Suntem singuri” Constantin Popovici

Vă mai aduceţi aminte de Marian Drăgulescu? Nu este decât multiplu campion naţional, european, mondial şi vicecampion olimpic, la gimnastică. Însă pentru FRG, toate acestea reprezintă doar vorbe. Accidentat în 2007, “Marocanul” a fost la un pas de a rata participarea la Olimpiadă din cauza a 5000 de dolari. Nevoit să obţină aceşti bani pentru a pleca în SUA să se opereze, Marian a cerut ajutor federaţiei de specialitate, însă răspunsul primit a fost:

“Nu mai pot merge în Statele Unite ale Americii, fiindcă nu am aceşti bani. Am adus atâtea medalii României şi asta e drept răsplată. Să fiu trimis la spitalul de nebuni la tot felul de medici incompetenţi.” Marian Drăgulescu

Acestea sunt poveşti din culisele spectacolului românesc, înainte de începerea Jocurilor Olimpice. Un spectacol ce ne prezintă o realitate tristă. O mult prea tristă realitate pentru un popor cu pretenţii.

NOTĂ:

după mai multe demersuri făcute de anumiţi reprezentanţi din atletismul românesc, Viorica Ţigău a primit accordul de a participa la Olimpiadă;

-Marian Drăgulescu a primit banii necesari pentru operaţie, de la Gigi Becali, şi va merge la Beijing;

-despre situaţia săritorilor în apă, puteţi citi un articol aici

10 comentarii

  1. justAG
    Esti din ce in ce mai buna! Te astept sa schimbi presa scrisa. 😉

    Hai Romania!


  2. Bravo! Capeti din ce in ce mai multa substanta in articole. Sa nu te puna Shaitan sa te schimbi! 👿


  3. GOOD Girl !!
    Bravo !!!
    Am, totusi, niste observatii. (Ti le voi transmite, nici-o grija 😉 )


  4. excellent Mara !! go girl , go !!!


  5. Frumos articol.

    „Însă atunci când crezi că totul şi toţi sunt de partea ta, autorităţile sportive, cele care trebuiau să te susţină, devin ”mai catolice decât Papa”.”

    Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca te refereai la cel din Vatican nu din Canada.


  6. Foarte frumos Mara,dar cate o data-n viata,norocul te mai si ocoleste,succes in continuare.


  7. @pin
    Mersi! Macar sa reusesc! 😀
    @DD
    Promit solemn sa nu ma schimb!
    @j
    Astept observatiile!
    @wind
    Mersi!
    @nemesis
    Multam! Tare aia cu Papa!
    @adriana
    Asta asa e!


  8. Mara,ce mai stii de acea patinatoare???/,cred ca daca nu se accidenta aveam si noi o medaliata la olipiada de iarna mult talent a avut,macar sa o vedem sanatoasa.


  9. @adriana
    Cel tarziu sapt viitoare o sa apara pe blog un articol cu situatia ei actuala!


  10. vai de sportul romanesc…….premierul si presedintele joaca ping-pong electoral si adevaratii sportivi freaca menta prin cladiri in prag de prabusire….vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaiiii



Lasă un comentariu